mai pun un capitol acum pentru ca nu sunt acasa si nu pre aam timp sa scriu.
Nu am vrut sa dezvolt foarte mult perioada in care tipa traia
Promit ca o sa fie prima si ultima data cand fac asta
Multumesc .
Eu obisnuiesc sa ascult diferite melodii in timp ce citesc..
asa ca..daca vreti :
https://www.youtube.com/watch?v=qpxHzZ11qLo ]
Capitolul 2. Sfarsitul
Ei bine,in acel moment credam ca viata mea se temrinase. Incetasem sa mai sper. Pensula nu mai aluneca pe panza, culorile nu mai erau pline de compasiune, nu imi mai alinau durerea si nici nu ma mai....iubeau.
Nu mai puteam face nici macar cea mai simpla schita din istorie.Pentru ce sa mai traiesc?
Atmosfera de familie era ca un fel de crima mentala.
Faptul ca nu mai gandeam logic ma facea sa imi doresc din ce in ce mai mult viata de dincolo.
Aveam alte credinte atunci.Credeam in reincarnare. Ma asteptam ca sufletul meu sa se nasca din nou.Sa am o noua viata.Ma inselam din nou
Nu imi planificasem inca moartea.Cel putin nu pana atunci.
6 iunie 2004.
M-am trezit cu o greta enorma.Gandul ca o voi lua de la capat ma sfasia.
Mi-am facut cafeaua [doar mie] si m-am refugiat in baie.
Apoi am realizat ce ma facea sa ma simt asa mizerabil. Propriul meu chip in oglinda.Imi trada disperarea.
Eram demna de mila.Nu mi-am dezlipit privirea de pe acea femeie deplorabila apropximativ 15 minute.
Am inchis ochii si am ascultat cu atentie. Nici un sunet cu exceptia respiratiei mele neregulate.
Marie si Paul probabil plecasera.
Era sfarsitul. Am aruncat o ultima privire in oglinda dupa care am lansat cana spre ea.
Cioburile care se prabuseau peste pielea mea ma eliberau.
Apucam cioburile mari care cadeau si le plimbam aiurea pe piele.
Parca toate pacatele mi se scurgeau o data cu sangele ce curgea siroaie in jurul meu.
Dar imi era prea teama sa inaintez.Eram prea lasa sa o fac.
M-am ridicat parca dezamagita de mine.sangele inca curgea si baltile din jurul meu isi mareau dimensiunile.
Nu mai puteam da inapoi
trebuia sa continui.
Sentimentul de eliberare era din ce in ce mai puternic
Am inceput sa ma gandesc la ce se va intampla dupa. Voi avea o noua viata?Voi putea sa evit greselile de acum? imi spuneam ca daca voi mai avea macar cateva amintiri, cu siguranta voi renutna la familie.Aceasta era greseala vietii mele.
Privirea mi se incetosa de tot. Era momentul
AM apucat un ciob imens pentru ulitma data. Varful ascutit era indreptat spre pieptul meu.
Ochii nu mai erau constienti de ce se intampla.Nu imi puteam da seama unde lovesc.
Am incercat sa o fac cat mai repede.Sa scap usor.
Asa a fost.L-am infipt brusc undeva in piept. Daca era inima?nu stiu.
Tot ce stiu e ca am vazut din nou incaperea.O vedeam limpede si totusi...Incolor?Da. Unde erau culorile?PEntru un moment am avut senzatia ca trebuie sa fug spre camera mea.Sa'mi iau pensulelele si sa'mi colorez viata.
Dar apoi ceva s-a oprit in mine si bataile de ceasornic din interiorul meu au incetat.
Mi-am vazut corpul pe podea, siroaiele rosii din jurul meu si figura mea desfigurata.Se pare ca nu era totusi nevoie de talentulul din mine. Vedam din nou clar.
De ce ma durea? Am crezut ca nu o sa ma mai doara.De ce ma doare acum si nu m-a durut cand am facut-o?Unde era sentimentul acela de eliberare?Unde?
Atatea intrebari fara raspuns.Si totusi cea mai importanta o lasasem la urma.
Daca trebuia sa renasc de ce eram inca aici?
De ce nu eram in alt corp?
Ah! Arsura! Focul mi se extindea prin corp...sau ce mai era din mine.
Nu imi dadeam seama ce se itampla.Nu puteam sa traiesc.Vedeam corpul meu sfasiat la picioarele mele.Picioarele mele?
O noua arsura mi-a strabatut corpul.
Reflectia mea in oglinda.A mea?CU siguranta nu era femeia moarta de pe podea.
Dar semanam nespus cu ea.
Dar de ce pielea mea galbuie era acum mai palida decat luna in acele nopti de vara cand lucram pana tarziu?De ce ochii mei isi pierdusera culoarea. Acum erau albi, nu cafenii.
M-am adancit mai mult in "mine".Am tresarit. De data asta nu era focul cel ce se dezlantuia in mine. Era ura.Frica?Era rece.Era infiorator.Eu eram infioratoare. M-am privit din nou. De ce eu?Aratam ca un personaj din filmele de goraza ale lui Paul. Paul?Ce o sa se intample cu Paul?
Dar ce se intampla cu MINE? Acum imi pasa se ceilalti?
Poate trebuia sa astept. M-am ghemuit undeva langa corpul meu neinsufletit.Imi vedeam viata inainte dar nu realizam faptul ca gresisem. Ma durea.Ma ardea si in acelasi timp ingheta orice parte a fiintei mele.
Ce era asta? Ce se intampla cu mine?
